Desi numele oraselului Cairns nu este foarte cunoscut la noi, el este principalul punct de acces catre expeditiile la Marea Bariera de Corali. Pe langa asta mai beneficiaza si de o ambianta tropicala (vegetatia, dar si climatul cald si umed semana izbitor cu cel experimentat in Cuba cu cateva saptamani mai devreme) si de norocul de a fi in locul potrivit de pe glob pentru a experimenta totalitatea eclipsei de soare care ne adusese in primul rand pe continentul australian.

Cam cate mii de turisti, fotografi si astronomi pot veni sa vada o eclipsa in Cairns si imprejurimi? Suficient ca sa nu mai gasesti bilete de avion la costuri decente cu 5-6 luni inainte, asa ca pentru a ajunge acolo am mai facut o “combinatie”, zburand catre Townswille si apoi conducand cateva sute de kilometri pana la destinatia finala.

Atunci cand am planificat vacanta mi-am dat seama ca imi voi petrece ziua de nastere in Cairns. Mi-am imaginat o zi memorabila petrecuta pe puntea unei barci pentru scufundari la Marea Bariera de Corali, sau macar pe o plaja luxurianta din oras, cu un cocktail in mana . Povestea reala a zilei a fost una complet diferita. Am ajuns in Cairns undeva pe la ora 5 seara, dupa o zi epuizanta – trezit devreme, facut bagaje, mers la aeroport in Sydney, zburat cam doua ore, mers cu masina cam cinci ore…

Ne-am cazat la hostelul nostru inghesuit, am mancat repede ceva de la un McDonald’s si am pornit la o plimbare prin oras. Intre timp se intunecase, iar speranta noastra de a face o baie la plaja s-a spulberat cand mi-am dat seama ca in Cairns nu exista decat o faleza si un port cu apa cam maronie din cauza unui fluviu care se varsa in apropiere (cu tot cu crocodilii din dotare ). Ne-am intors dezamagiti, tarandu-ne picioarele catre hostelul Gecko’s Backpakers, cumparand din drum si o sampanie (cu ceva efort, pentru ca alcoolul nu se gaseste oriunde si oricum in Australia). Ne-am strans intr-un hol mai aerisit, am baut in 10 minute sampania, ciocnind in pahare de plastic, si ne-am dus la culcare… o petrecere pe cinste

Am rezervat cu mare dificultate pentru ziua urmatoare o croaziera de o zi la Marea Bariera de Corali (scooba + snorkeling), considerand perioada “ultra varf de sezon”(pana si Cameron Diaz si Johnny Depp erau in Carins ca sa vada eclipsa ). Proprietarul de la hostel a sunat cam la toate firmele pana a dat de barca “Sunkist” care mai putea sa ne acomodeze. Costul a fost semnifcativ, cam 170$ pentru un program de o zi (transport pana la 2 locuri diferite din bariera, scooba si snorkeling cu instructori, pranz si ceva ciuguleli pe parcurs), dar nu aveam ce sa facem – era imposibil sa nu experimentam scufundarile tocmai aici, iar altfel nu poti ajunge in larg la corali.

Nu vreau sa intru prea mult in detalii pentru ca scooba este o experienta care nu prea poate fi povestita, iar frumusetea coralilor si a pestisorilor colorati este una de nedescris. Merita sa spun ca serviciile la bord au fost ireprosabile, ca apa stralucea in soare in culori incredibile si ca mi-a placut atat de mult incat cu greu m-am lasat convinsa sa ies din apa la finalul zilei . In ultimele momente la Marea Bariera de Corali am privit de pe punte catre coralii aflati uneori la mai putin de un metru de surpafata si mi-am promis ca voi veni si a doua oara.

Eclipsa de soare

Finalul expeditiei noastre in Australia se apropia, iar noi mai aveam un ultim mare moment de experimentat – una bucata eclipsa totala de soare. Entuziasmul si agitatia cresteau pe masura ce zilele treceau si ne apropiam de evenimentul la care visasem inca din 2009. In zilele care au precedat eclipsa am facut tot ce se putea pentru a ne maximaliza sansele de succes (in termeni astronomici succesul se masoara in calitatea si acuratetea fotografiilor facute cu ajutorul echipamentelor complexe, desi partea cu privitul este cel putin la fel de multumitoare pentru cei mai non-tehnici, asa cum sunt eu ). Peste tot in jurul meu se testau si retestau lunetele, monturile si aparatele foto, si nimic nu a fost lasat la voia intamplarii: s-a mers in recunoastere cateva sute de kilometri pe coasta pentru a identifica locuri de observare potrivite pentru planul a, planul b si planul c, s-au dezbatut incadrari, expuneri si detalii tehnice si mai ales s-a stat la nesfarsit pe wi-fi-ul gratuit de la McDonald’s pentru a obtine cea mai buna prognoza meteo.

Totul era pregatit din punctul nostru de vedere, dar cu vremea nu aveam ce sa facem. In utlimele zile in Cairns se abatuse un ciclon tropical. Norii grei scuturau la intervale regulate cate o ploaie sanatoasa, iar prognozele se schimbau de la o ora la alta… incepea sa semene prea mult cu o potentiala dezamagire, si toata lumea incerca sa inteleaga incotro sa calatoreasca in ziua eclipsei pentru a cauta o mica spartura in nori.

In dimineata zilei cu pricina am pornit la drum inca de la 2 dimineata, pregatiti pentru un drum lung. Planul nostru presupunea sa calatorim cat mai departe catre nord, in incercarea de a scapa de nori macar pentru cateva zeci de minute imediat dupa rasarit – atunci cand urma sa se produca eclipsa.

Am oprit in cele din urma intr-un mic sat de pe coasta, am tras masina langa o plaja si am decis ca am facut tot ce am putut… Ne-am instalat incet-incet echipamentele, dar si steagul Romaniei (purat atata drum in bagaje ), asteptand sa rasara soarele. Eu, cel putin, eram un pic speriata de intuneric si de faptul ca pe plaja aleasa de noi trona un panou tipic pentru zona aceea din Australia – “Atentie, aceasta plaja poate fi infestata de rechini, crocodili si meduze ucigase” – ce dragut, un fel de sueta in trei doar pentru noi !

Pe masura ce se apropia ora rasaritului, tot mai multi localnici, dar si turisti, au inceput sa se instaleze pe plaja gata de spectacol. Unii venisera cu ceva aparate foto, altii cu paturi si scaune, iar unii – mai avansati – cu un adevarat arsenal de picnic . Toti insa si-au vazut de treaba si au incercat sa nu-i incomodeze pe oamenii aceia ciudati cu ochii injectati de oboseala care mestereau pe la lunete si telescoape .

Atunci cand discul solar a inceput sa “dispara” cerul era partial senin. Ceilalti din grup au inceput sa traga cadre foto dupa un plan foarte bine stabilit, iar eu m-am indeletnicit cu un aparat care sa capteze “behind the scenes” ce fac ei, ce fac ceilalti colegi de plaja, cum arata peisajul si cadrul in care se desfasura totul.

Undeva pe la jumatatea primei faze din eclipsa (cea de acoperire) amrealizat ca nu vom vedea totalitatea. Un nor imens se apropia de discul solar si doar un miracol mai putea sa schimbe ceva. Am privit in jur neputinciosi… masina noastra era blocata de alti turisti, echipamentul nostru era dificil de demontat si impachetat… chiar nu mai aveam cum sa plecam de acolo, in speranta unei minuni la cativa kilometri departare… era sfarsitul eclipsei pentru noi si nu mai aveam ce sa facem.

Conul de umbra a venit, a plecat, iar noi am asistat neputinciosi in intuneric la toata experienta… dezamagirea era de nedescris… Imi amintesc ca o doamna cu accent puternic de “auzzie” a venit la noi si ne-a consolat “I am sorry, you came all the way from there for nothing!” – da, doamna, nici noi nu puteam sa o spunem mai bine!

Desi urmatoarele ore au fost “eclipsate” – ce cuvant potrivit! – de dezamagirea unei noi eclipse ratate, incet-incet am reusit cu totii sa lasam deoparte “de ce-urile” si “poate-urile” si sa privim cu ceva optimism catre eclipsele din viitor. In plus, pe masura ce am mai recuperat din orele de somn, am inceput sa constientizam ca totusi Australia – cu sau fara eclipsa – a fost o experienta la superlativ. Nu in ultimul rand, am gandit ca nu e nimic pe lumea asta care sa te binedispuna mai bine decat vizitarea unei tari noi, iar Noua Zeelanda ne astepta cu propriile ei miracole la distanta de cateva ore de zbor .

Costuri, detalii, planificari

Dupa ce m-am intors din calatoria mea peste mari si tari, multa lume m-a intrebat daca Australia merita sa fie considerata pentru o vacanta. M-am gandit mult cum sa raspund la intrebare si apoi am venit cu formula asta: “Australia e genul ala de loc pentru care trebuie sa visezi trei ani, sa strangi bani doi ani, sa planifici si sa organizezi un an. E un efort mare din multe puncte de vedere, dar de amintit, iti vei aminti toata viata ”.

Desi am mai dat cateva detalii pe parcursul episoadelor, aici voi face un sumar pentru ce inseamna o astfel de calatorie. Mentionez insa ca am calatorit in cel mai nepotrivit moment in Australia (mii de turisti si “vanatori de eclipse” calatoreau fix in aceleasi zile in aceleasi locuri… Totul a costat cel putin cu 10-20% mai mult in cazul nostru).

Viza Australia:

Este gratuita si se obtine online. Procesul este complicat si nu lipsit de emotii. Dupa completarea formularului am primit cu totii cerinte destul de complexe pentru a demonstra ca suntem “de incredere”. Am primit fiecare cereri diferite, asa ca nu pot sa anticipez ce anume va intreaba… in linii mari sunt detalii sau documente despre angajator, permisiunea angajatorului de a parasi tara, starea financiara, detalii despre existenta unor minori care au nevoie de tine, itinerarul complet etc. Am primit cu totii in cele din urma acceptul dupa aproximativ 20 de zile… chiar si cei care erau liber-profesionisti, asa ca sperante exista ca nu vor fi probleme pentru voi.

Transport

Catre Australia ~1.100 euro/pers. euro (BUC-IST cu Turkish, IST-SYD cu Etihad) cumparate direct de la liniile aeriene
Avioane In Australia ~700 euro/ pers. euro (SYD-ASP cu Qantas, SYD-TSV cu Virgin) cumparate direct de la liniile aeriene
Masina in Alice Springs/ Uluru ~460 de euro in total luata de la Avis direct de pe site (cu mentiunea ca in costul final s-au regasit foarte multe taxe suplimentare care aproape au dublat costul pe care il luasem initial in calcul)
Masina in Townswille/ Cairns ~180 de euro in total luata de la Europcar direct de pe side

Cazari

Sydney – MacLeay Lodge ~30 de euro/ pers./ noapte – cazare intr-o camera miniscula, dar curata, cu baie pe hol
Sydney – Y Hyde Park Hotel (sau, dupa cum am povestit, adapost pentru oamenii strazii ) ~35 de euro/ pers./ noapte – un pat intr-o camera de 4 persoane cu baie pe hol. Micul dejun (inclus) era chiar OK, dar restul hotelului este de neabordat
Alice Springs – Alice Motor Inn ~20 de euro/ pers./ noapte – conditii bune, locatie acceptabila
Cairns – Gecko’s Backpakers ~30 de euro/pers./noapte – conditii ca de hostel, camerele duble erau mai noi si aveau aer conditionat

Supravietuire

Totul e scump in Australia, in principal pentru ca aici nu a existat “criza economica”, iar economia creste de pe urma exporturilor catre Asia. Am dat cateva detalii despre costurile din supermarket – in principiu cam de 3 ori mai mari decat cele din Romania, si am mentionat deja ca ne-am dus existenta in Australia in principal cu sandviciuri, chebapuri, pizza si, uneori, fish and chips. Daca tii putin la silueta sau esti genul de calator care umbla toata ziua, nu da prea multa atentie mancarii (asa cum am fost si noi in aceasta calatorie), te vei descurca cu 30 de euro/persoana/ zi pentru apa si mancare. Daca vrei insa o experienta completa (cina la restaurant, mancare non-fast-food, specialitati) cred ca trebuie sa planifici cel putin 120 de euro/ persoana/ zi.

Toate astea ne-au dus catre o suma pe care – sincer va spun – nu am totalizat-o (sa numim asta un fel de metoda de conservare). Am reusit sa facem toata aceasta calatorie pentru ca am planificat si am strans bani o buna bucata de vreme. A presupus ceva sacrificii si ceva atacuri de panica in fata raftului cu mancare din supermarket, dar acum, dupa aproape 4 luni, nu mai tin minte toate astea… Au ramas insa amintirile care conteaza… cred ca nu exista o zi in care sa nu imi amintesc o frantura din Australia (dar si celelalte tari din turul nostru in jurul lumii). Amintirea cea mai puternica este cea din ultima zi din Australia si din vacanta noastra. Mai aveam cateva ore pana plecam spre casa, si am decis sa pierdem timpul in Hyde Park din Sydney… M-am intins pe iarba verde crud (acasa urma sa gasesc primii fulgi de zapada) si am privit catre cerul senin de un albastru ireal. Deasupra cladirilor din jurul parcului un avion “scria” pe cer un mesaj cu fum alb. Nu am reusit sa descifrez ce scria, dar am privit mult la urmele din ce in ce mai difuze de pe cer, incercand sa imi imaginez cum as descrie in doar cateva litere ceea ce vazusem acolo. Nu am gasit un cuvant… sper ca cele peste 8.000 de cuvinte din acest articol au captat totusi esenta .